Băncile din România aplică corect modalitatea de calcul a ratelor de credit

În contextul recentelor discuții legate de modul de calcul al ratelor în România, este important să avem o perspectivă echilibrată și să analizăm informațiile în lumina legislației și practicilor bancare existente. În urma comunicatului Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), au apărut interpretări și speculații în spațiul public cu privire la practica băncilor, ceea ce poate conduce la dezinformarea opiniei publice și la deteriorarea relațiilor dintre clienți și instituțiile bancare.

Este esențial să subliniem faptul că băncile din România respectă legislația națională privind modalitatea de calcul a ratelor, în conformitate cu Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori și/sau Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile. Aceste regulamente prevăd o formulă de calcul a ratelor care este practicată la nivel mondial și care a rămas neschimbată de-a lungul anilor.

Un aspect important de menționat este faptul că, în momentul în care un consumator solicită un credit și înainte de semnarea contractului de credit, acesta este informat prin intermediul Fișei Europene de Informații Standardizate (FEIS) și a scadențarului atașat. Aceste documente oferă detalii cu privire la toate aspectele creditului, inclusiv costurile aferente și modalitatea de rambursare. Consumatorii au dreptul de a alege modalitatea de rambursare, fie prin rate egale (anuități), fie prin rate descrescătoare. Opțiunea aleasă de către împrumutați este reflectată transparent în documentele contractuale, iar clienții primesc un scadențar care indică atât rata lunară totală, cât și structura acesteia.

Este important să înțelegem că plata unei dobânzi mai mari la începutul perioadei de creditare este rezultatul principiului economic și juridic conform căruia dobânda se calculează la valoarea soldului creditului, care este mai mare la începutul perioadei. Rambursarea creditului în rate egale este în concordanță cu interesele și preferințele consumatorilor de a se încadra într-o perioadă de creditare rezonabilă și de a accesa creditul de care au nevoie. Această metodă de rambursare asigură și o corelare a veniturilor lunare previzibile ale consumatorilor, care sunt în general constante, cu ratele egale de rambursat.

De asemenea, este important de menționat că plata dobânzii raportată la valoarea principalului (soldul creditului) este consfințită prin lege și se aplică pe aceleași principii în toate economiile de piață, de la începuturile reglementării activității de creditare. Dobânda reprezintă prețul plătit pentru utilizarea banilor împrumutați și are o formulă matematică de calcul care împarte rata lunară între suma din principal de rambursat și valoarea dobânzii. Prin urmare, cu cât valoarea principalului este mai mare, cu atât dobânda va fi mai mare. Pe măsură ce soldul creditului scade prin rambursarea de principal, dobânda începe să scadă.

Un aspect crucial în această dezbatere este faptul că plata ratelor în rate egale are un impact direct asupra accesului consumatorilor la împrumuturi, în special în cazul creditelor ipotecare. Dacă consumatorii ar fi forțați să utilizeze plata în rate egale a principalului și a dobânzii, capacitatea lor de a accesa un credit pentru locuință ar fi semnificativ diminuată. Mulți consumatori nu s-ar mai califica pentru un credit ipotecar și ar fi nevoiți să contribuie cu avansuri mari pentru a putea obține un împrumut.

Este important să înțelegem că plata unei rate lunare mai mari în primele luni de creditare ar conduce la un efort financiar mai dificil de suportat de către consumatori. Totodată, această situație ar reduce semnificativ valoarea împrumutului pe care aceștia îl pot obține, având în vedere depășirea gradului de îndatorare la care s-ar încadra.

Interpretările eronate și speculațiile legate de modul de calcul al ratelor pot produce prejudicii grave întregului sistem bancar și pot genera scăderea predictibilității și creșterea riscurilor privind activitatea de creditare în România. De asemenea, astfel de interpretări pot îngreuna eforturile de educație financiară întreprinse de comunitatea bancară, întrucât sistemul de creditare este transparent și reglementat prin legislația existentă, care este respectată de către toate băncile.

ANPC a sancționat 11 bănci din România pentru practici comerciale înșelătoare în contractele de creditare. Printre băncile sancționate se numără ING Bank, First Bank, Credite Europe Bank, OTP Bank, Alpha Bank, Banca Transilvania, Raiffeisen Bank, BCR, Patria Bank, UniCredit Bank și BRD Groupe Societe Generale. Acestea au utilizat un grafic de rambursare în care rata de rambursare era compusă în proporție de 25% din soldul principal și 75% dobândă în primii ani. ANPC a aplicat sancțiuni contravenționale în valoare totală de 550.000 lei și a propus emiterea unor noi grafice de rambursare, asigurând astfel echilibrul contractual și informarea corectă a consumatorilor.